Navigația are propriul limbaj. Când skipperul cere pregătirea parâmei de la pupa, reducerea velelor sau o voltă, echipajul trebuie să înțeleagă atât cuvântul, cât și acțiunea. Mai jos sunt 50 de termeni fundamentali în română; variantele englezești apar acolo unde sunt folosite frecvent în marine internaționale.

1. Spre pupa

Spre pupa (aft) indică direcția către partea din spate a ambarcațiunii. De exemplu, o cabină „aft” este amplasată lângă pupa. Direcțiile fixe ale ambarcațiunii sunt mai precise decât „stânga” și „dreapta”, fiindcă oamenii pot privi în sensuri diferite.

2. Ancoră

Ancora fixează ambarcațiunea de fund prin lanț și, uneori, parâmă. O oprire sigură cere un fund potrivit, suficient lanț filat, priza testată și un cerc de girație liber.

Urmăriți poziția după reperele de pe coastă și GPS, dar alarma nu înlocuiește evaluarea vremii, fundului și distanței față de vecini.

3. Vânt aparent

Vântul aparent (apparent wind) este fluxul de aer perceput pe o ambarcațiune în mișcare. Rezultă din vântul real și curentul de aer produs de viteza velierului. Velele lucrează în vântul aparent, deci trebuie retrimate când viteza se schimbă.

4. Charter fără skipper

Charterul fără echipaj (bareboat charter) înseamnă închirierea ambarcațiunii fără skipper profesionist. Clientul răspunde de navigație, siguranță, echipaj și conducerea bărcii.

Documentele și experiența trebuie să îndeplinească cerințele statului, operatorului și asigurătorului. Trimiteți copiile înainte de plată și obțineți acceptarea scrisă pentru ambarcațiunea și zona concrete.

5. Vânt la travers

La vânt la travers (beam reach), vântul vine aproximativ perpendicular pe bord. Pentru multe veliere este un curs rapid și confortabil. Velele sunt mai largate decât la vânt strâns, iar reglajul depinde în continuare de val și vântul aparent.

6. Berth: cușetă sau dană

Englezescul berth poate însemna loc de dormit la bord sau loc de acostare. Six berths înseamnă șase cușete, iar book a berth înseamnă rezervarea unei dane. Verificați dacă locul de dormit anunțat este permanent sau se obține transformând bancheta salonului.

7. Bimini

Bimini este copertina textilă pe cadru deasupra cockpitului ori postului de cârmă. Oferă umbră, dar de regulă nu este proiectată pentru vânt puternic. Verificați să nu împiedice ghiul, parâmele sau vizibilitatea și strângeți-o conform instrucțiunilor.

8. Ghiu

Ghiul (boom) este bara orizontală de care este prinsă marginea inferioară a velei mari. La o voltă în vânt larg trece rapid de pe un bord pe altul și poate provoca răni grave. Nu stați în traiectoria lui sau lângă scota mare tensionată.

9. Provă

Prova (bow) este partea din față. Aici se găsesc de obicei rola ancorei, babalele de prova și puțul de lanț. Privind spre provă, tribordul este la dreapta, iar babordul la stânga.

10. Bulină

Bulina (bowline) formează un ochi care nu se strânge sub sarcină. Este utilă la capătul unei parâme de acostare. Exersați și verificați nodul înainte de plecare; forma corectă contează mai mult decât viteza.

11. Vânt larg

La vânt larg (broad reach), vântul vine dintr-un cartier al pupei. Velele sunt mult largate, iar înclinarea este de obicei redusă. Valul, abaterea de la curs sau o rafală pot produce o voltă necontrolată, așadar supravegheați ghiul.

12. Răsturnare

Răsturnarea (capsize) înseamnă că ambarcațiunea ajunge cu catargul în apă sau se întoarce. O barcă auxiliară poate fi redresată de echipaj, în timp ce un iaht mare impune o procedură de urgență complet diferită. Înclinarea normală nu este răsturnare.

13. Catamaran

Catamaranul are două corpuri paralele. Oferă spațiu mare, înclinare redusă și de obicei pescaj mic, dar este mai lat decât o monococă și derivă mai mult sub vânt lateral. Citiți comparația dintre catamaran și velier monococă.

14. Baba și bolard

O baba ori tachetă (cleat) este piesa de pe ambarcațiune pe care se fixează o parâmă. Bolardul (bollard) este stâlpul masiv de pe cheu. Așezați parâma ordonat și țineți mâinile, picioarele și hainele în afara traseului unei parâme tensionate.

15. Vânt strâns

Vântul strâns (close-hauled) este cel mai apropiat curs de direcția vântului la care velele încă produc propulsie. Velierul nu poate merge direct în vânt, de aceea înaintează în volte succesive.

16. Pescaj

Pescajul (draft) este distanța de la linia de plutire la punctul cel mai de jos. Un velier cu pescaj de doi metri are nevoie de mai mult de doi metri de apă, din cauza valului, mareei și erorilor. Aflați și punctul față de care este calibrată sonda.

17. Balon de acostare

Balonul de acostare (fender) protejează corpul de cheu sau de ambarcațiunea vecină. Puneți-l din timp la înălțimea contactului așteptat. Nu compensează o viteză excesivă și nu înlocuiește o manevră controlată.

18. Rulare

Rularea unei vele (furling) înseamnă strângerea ei în jurul straiului, catargului sau ghiului. Mențineți tensiunea controlată. Dacă rezistența crește brusc, opriți; forța suplimentară la vinci poate rupe vela ori mecanismul.

19. Bucătărie la bord

Bucătăria de bord (galley) este spațiul pentru prepararea mâncării. În marș, fixați vasele, cuțitele și sticlele și păstrați permanent un punct de sprijin. Învățați ventilația și robinetul de gaz. Pentru opririle la uscat sunt utile și recomandările de restaurante pentru navigatori.

20. Fungă

Funga (halyard) ridică și coboară o velă. Funga velei mari ajunge la capul acesteia, iar cea a focului la vela din față. Aveți grijă să nu se agațe de crucete, straiuri ori alte manevre.

21. Toaletă marină

Toaleta marină (head) poate fi manuală sau electrică. La preluare, toți trebuie să învețe pomparea, poziția robinetelor și folosirea rezervorului de ape negre. Nu introduceți nimic nepermis de sistem.

22. Înclinare

Înclinarea (heel) este abaterea velierului sub acțiunea vântului în vele. O înclinare moderată este normală pentru monococă, dar una excesivă mărește deriva și solicită cârma. Reduceți suprafața velică înainte ca deplasarea pe punte să devină periculoasă.

23. Post de cârmă

Postul de cârmă (helm) este zona cu timona sau echea, comenzile motorului și instrumentele. Timonierul răspunde de curs. La schimb, ambele persoane confirmă clar cine conduce.

24. Corpul ambarcațiunii

Corpul (hull) este structura etanșă de bază. Monococa are unul, catamaranul două. La preluare înregistrați daunele, inspectați santina și urmăriți orice pătrundere de apă.

25. Foc și genoa

Focul (jib) este o velă mai mică în fața catargului. Genoa este mai mare și se suprapune peste catarg. Ambele sunt controlate de câte o pereche de scote; scota activă se schimbă odată cu bordul.

26. Voltă prin pupa

La volta prin pupa (gybe), pupa traversează direcția vântului, iar ghiul trece pe celălalt bord. Înainte de manevră recuperați scota mare, avertizați echipajul și eliberați zona periculoasă.

27. Chilă

Chila (keel) limitează deriva și conține adesea balast. O chilă adâncă îmbunătățește de regulă mersul în vânt, dar limitează accesul în ape mici. Catamaranele au mai frecvent derivori scurți, fără balast greu.

28. Nod

Nodul (knot) este o milă marină pe oră, adică 1,852 km/h. Spunem „șase noduri”, nu „șase noduri pe oră”. Șase noduri înseamnă aproximativ 11,1 km/h.

29. Sub vânt

Partea de sub vânt (lee) este orientată în sensul spre care bate vântul; partea opusă este în vânt. O coastă aflată sub vânt este periculoasă deoarece ambarcațiunea este împinsă spre ea. Gândiți-vă unde ați deriva dacă motorul ori ancora ar ceda.

30. Vela mare

Vela mare (mainsail) este vela principală din spatele catargului. Forma ei este reglată prin fungă, scotă, vang, cărucior și alte manevre. Când vântul crește, luați o terțarolă.

31. Catarg

Catargul susține velele și greementul fix. La preluare inspectați îmbinările accesibile, siguranțele, straiurile și baza. Urcați numai într-un scaun potrivit, cu asigurare independentă și ajutoare competente.

32. Apelul de primejdie Mayday

Mayday este semnalul internațional pentru pericol grav și iminent. Mesajul pe canalul VHF 16 include numele ambarcațiunii, poziția, natura incidentului, ajutorul cerut și numărul persoanelor. Exersați procedura; nu folosiți Mayday pentru o defecțiune obișnuită fără pericol pentru viață sau ambarcațiune.

33. Velier monococă

Velierul monococă (monohull) are un singur corp și de obicei o chilă cu balast. Ocupă mai puțin spațiu decât un catamaran și oferă un răspuns mai direct la cârmă, dar înclinarea și spațiul mai mic sunt evidente.

34. Amarare

Termenul englezesc mooring poate desemna amararea, o parâmă de amarare sau un sistem fix cu geamandură. În Mediterana, velierele stau frecvent cu pupa la cheu, iar prova este ținută de o parâmă fixă de pe fund sau de ancora proprie. Nu înfășurați niciodată o parâmă tensionată în jurul mâinii ori piciorului.

35. Milă marină

Mila marină are 1.852 de metri. Un minut de latitudine pe hartă corespunde aproximativ unei mile marine. Distanța în mile împărțită la viteza în noduri dă timpul în ore. Citiți explicația milei marine.

36. Babord

Babordul (port) este partea stângă privind spre provă. Lumina sa de navigație este roșie. Denumirea nu se schimbă atunci când o persoană se întoarce.

37. Reducerea velelor

A lua terțarole (reefing) înseamnă reducerea suprafeței velice când vântul crește. Vela mare clasică este coborâtă până la punctele prevăzute, iar una rulabilă este strânsă parțial. Acționați devreme, când echipajul poate lucra calm.

38. Cârmă

Cârma (rudder) este suprafața submersă care orientează ambarcațiunea atunci când apa curge pe lângă ea. Fără mișcare este aproape ineficientă. Timona sau echea mișcă una ori mai multe pale.

39. Vânt din pupa

La vânt din pupa (running), vântul vine aproximativ din spate. Velele sunt mult largate, vântul aparent scade, iar monococa se poate balansa. Principalul pericol este trecerea necontrolată a ghiului.

40. Salon

Salonul (saloon) este spațiul comun de locuit sub punte sau în suprastructura catamaranului. Bancheta poate fi anunțată drept loc suplimentar de dormit, dar este mai puțin privată și confortabilă decât o cabină.

41. Scotă

Scota (sheet) reglează unghiul velei față de vânt. Scota mare controlează ghiul, iar scotele focului controlează vela din față. Nu înfășurați scota tensionată în jurul mâinii și țineți degetele departe de vinci.

42. Skipper

Skipperul conduce ambarcațiunea și răspunde de traseu, vreme, siguranță și împărțirea sarcinilor. La charter fără echipaj este unul dintre clienți; la charter cu skipper este profesionistul angajat. Toți cei de la bord trebuie să urmeze instrucțiunile de siguranță.

43. Spinaker

Spinakerul (spinnaker) este o velă mare și ușoară pentru cursuri largi. Varianta simetrică se poartă cu tangon, iar cea asimetrică este numită adesea gennaker. Manevra cere coordonare și echipament potrivit; verificați setul înainte de ridicare.

44. Tribord

Tribordul (starboard) este partea dreaptă privind spre provă. Lumina sa de navigație este verde. Pentru evitarea coliziunilor aplicați integral COLREG, nu o singură regulă simplificată despre borduri.

45. Pupă

Pupa (stern) este partea din spate. Aici se găsesc frecvent platforma de baie, babalele și evacuarea motorului. La mers înapoi, elicea și vântul pot abate puternic pupa.

46. Voltă prin vânt

La volta prin vânt (tack), prova traversează direcția vântului, iar velele se umplu pe celălalt bord. Largați scota veche și recuperați-o pe cea nouă fără a forța vinciul. Folosiți comenzi scurte, stabilite dinainte.

47. Eche

Echea (tiller) este brațul legat de pala cârmei. Pentru a întoarce prova spre stânga, o împingeți în general spre dreapta. Păstrați zona de lucru fără picioare, genți și parâme libere.

48. Trimarea velelor

Trimarea velelor (sail trim) reglează unghiul și forma pentru echilibrul dintre viteză, direcție și confort. O trimare bună reduce înclinarea și efortul cârmei și trebuie modificată odată cu vântul, valul și cursul.

49. Vinci

Vinciul (winch) ajută la recuperarea scotelor, fungilor și parâmelor tensionate. Faceți numărul corect de volte, țineți degetele departe de tambur și largați controlat. Dacă sistemul se blochează, căutați cauza înainte de a crește forța.

50. În vânt

Partea din vânt (windward) este orientată spre direcția din care bate. Pe un velier înclinat este de regulă partea mai înaltă. La o ambarcațiune mică, greutatea echipajului în vânt reduce înclinarea.

Cum învățați termenii

Legați cuvintele de practică. Înainte de plecare, arătați echipajului prova, pupa, fungile, scotele, babalele, baloanele, ancora și echipamentul de salvare. Fiecare trebuie să-și repete sarcina. Termenii englezești ajută într-un charter internațional, dar la bord alegeți un set comun de comenzi scurte și conveniți-l la cheu.

Cinci situații în care dicționarul ajută

Plecarea de la dană

Skipperul împarte rolurile înainte de pornirea motorului: o persoană manevrează parâma de la pupa, alta pe cea de la prova, iar a treia baloanele. Comanda „eliberează” înseamnă scoaterea parâmei de pe baba ori bolard și recuperarea ei la bord, nu aruncarea lângă elice. Până când ambarcațiunea este liberă, toate parâmele rămân strânse și zona de lucru goală.

Ridicarea velelor

Timonierul pune velierul pe cursul convenit, iar echipajul pregătește funga și scotele. Ridicați vela numai după ce ați verificat că funga nu este răsucită sau prinsă de straiuri. Recuperați scota și trimați după vântul aparent. Dacă înclinarea este mare ori cârma grea, reduceți mai întâi suprafața velică.

Intensificarea vântului

Comanda pentru terțarole trebuie dată înainte ca lucrul pe punte să devină periculos. Skipperul alege un curs sigur, timonierul îl păstrează, iar oamenii desemnați lucrează cu funga, linia de terțarolă și scota mare. La final verificați forma velei, tensiunea manevrelor și lipsa materialului liber lângă vinciuri.

Ancorarea

Înainte de filare verificați adâncimea, fundul, prognoza, mareea și cercul de girație. O persoană operează vinciul, alta conduce încet; comunică prin comenzi scurte sau semne convenite. După ce ați filat lungimea potrivită, testați ancora sub sarcină. Alarma este numai un ajutor.

Revenirea în marină

Înainte de intrare strângeți velele și pregătiți parâmele și baloanele pe bordul potrivit. Skipperul explică dacă se acostează lateral, cu prova sau cu pupa. Nimeni nu sare pe cheu cu o parâmă tensionată și nu oprește corpul cu mâinile ori picioarele. Dacă manevra nu merge, ieșiți, recăpătați controlul și încercați din nou.

Comenzi convenite dinainte

Comenzile trebuie să fie scurte și neechivoce. „Trage”, „ține” sau „acolo”, fără numele parâmei și bordului, provoacă repede erori. În zgomot, o simplă înclinare a capului nu confirmă; răspunsul trebuie să fie vocal.

Termeni confundați frecvent

Limbajul din timpul manevrei

O comandă bună conține acțiunea, parâma și bordul: „pregătește parâma de la pupa la babord” este mai clar decât „ia-o pe aceea”. Destinatarul repetă comanda și raportează executarea. Într-o marină străină veți auzi lazy line, stern-to, bow line, spring, slack și take in; clarificați sensul înainte să tensionați parâma sau să mișcați ambarcațiunea.

Instructaj scurt la preluare

Înainte de plecare localizați și verificați ancora, parâmele, baloanele, fungile, scotele, terțarolele, vinciurile, motorul, cârma, echea de urgență, pompele de santină, stingătoarele, vestele și VHF-ul. Împărțiți rolurile pentru plecare și „om la apă”. Astfel, dicționarul devine o componentă a siguranței, nu doar o listă de cuvinte.